Astrofotografie cu Celestron RASA 800 – un raport de pe teren

Noua optică Celestron pentru astrofotografie. Test practic efectuat de Christoph Kaltseis pe exemplul galaxiei Andromeda

Prin astrografele din seria RASA, Celestron oferă un nou sistem optic pentru astrofotografie. Datorită opticii sale f/2 foarte rapide și poziției favorabile a aparatului de fotografiat în punctul focal al opticii primare, acestea permit fotografierea galaxiilor și nebuloaselor la timpi de expunere uimitor de scurți.

Telescoapele RASA nu fac însă niciun compromis. Acestea sunt dezvoltate și optimizate exclusiv pentru uz fotografic, adică sunt astrografe reale!

Astrofotograful Christoph Kaltseis a folosit astrograful RASA 800 pentru a realiza o fotografie în profunzime a galaxiei Andromeda M31 în doar 4,5 ore(!). Iată constatările sale

Orice astronom amator a văzut probabil cel puțin o dată galaxia Andromeda, fie cu proprii ochi, fie în fotografii. Am fost deosebit de încântat să fotografiez, pe un cer perfect întunecat, fascinanta galaxie vecină cu „aparatul de fotografiat ultrarapid Schmidt“ RASA 8″ - astrograful Rowe-Ackermann Schmidt. Printre altele, acesta a fost unul dintre motivele pentru care m-am dus o săptămână în La Palma în octombrie 2019, la Athos Centro Astronómico (www.athos.org).

Pe modelul RASA 8″, aparatul de fotografiat QHY 163M se potrivește perfect cu încadrarea și scara pixelilor pentru M31. Baader FCCT (filter changer & camera tilter) nu putea lipsi de lângă aparatul de fotografiat monocrom. Această ediție specială de schimbător de filtre pentru backfocus-ul scurt al RASA 8″ nu numai că permite schimbarea rapidă a diferitelor filtre, dar permite și reglarea sensibilă și stabilă a aparatului de fotografiat pentru a preveni înclinarea. Am folosit filtrele mele preferate LRGB și UHC-S Baader, completându-le însă cu primele prototipuri ale noilor filtre ULTRA high speed narrowband Baader f/2: H-alfa și O-III.

Odată ajuns în La Palma cu această configurație, am instalat totul în liniște încă din prima zi, fiind gata să realizez fotografiile brute ale M31. În timpul asamblării, am acordat o atenție deosebită poziției cablului USB și a cablului de alimentare conectate la aparatul de fotografiat QHY. Astfel, am întins ambele cabluri spre exterior, în fața sistemului optic, la un unghi de 90°, cât mai precis posibil. Am fixat cablurile cu banda de încălzire a capacului antirouă. Prin această pregătire atentă, m-am asigurat că în fotografiile finale se pot obține spike-uri frumoase și fine în jurul stelelor strălucitoare, care, altfel, sunt vizibile doar în cazul telescoapelor reflectoare cu suporturi de oglinzi secundare de înaltă calitate.

Mi-am început proiectul încă din prima noapte senină. Sistemul a fost foarte rapid și perfect reglat prin FCCT, pentru stele clare până la margine. La fiecare schimbare de filtru, am refocalizat pentru a obține un semnal maxim cu o calitate perfectă a imaginii la fiecare fotografie. Mi-am propus să scot tot ce se poate din M31. Noile filtre ULTRA highspeed au fost de mare ajutor în acest sens, pentru a putea afișa profunzimea culorilor din galaxie.

Pentru expunerile în luminanță, UHC-S, R, G și B, am ales un singur timp de expunere de numai 180 de secunde fiecare, datorită raportului focal extrem de rapid f/2 - în ciuda cerului nocturn excepțional de întunecat din La Palma. În schimb, pentru datele H-alpha și O-III, am expus timp de câte 300 de secunde.

Cu toate acestea, natura nu a fost tocmai de acord cu planul meu. În zilele și nopțile următoare au fost nori și a plouat, ceea ce a fost foarte bine pentru insulă după o vară caldă și uscată, dar m-a făcut să aștept ore întregi. Vremea este normală pentru această perioadă a anului - știusem asta atunci când mi-am planificat călătoria la sfârșitul lunii octombrie. Speranța mea era că voi avea parte măcar de câteva nopți senine.

De abia la sfârșitul șederii mele de o săptămână în La Palma am avut parte de o noapte foarte bună. Seeing-ul a fost peste așteptări, iar transparența a fost doar puțin afectată de o foarte ușoară calimă.

Puternicul RASA 8″ mi-a permis să introduc toate filtrele lipsă într-o singură noapte, respectiv să aduc îmbunătățiri fotografiilor realizate în prima noapte. Mai pe înțelesul tuturor: cu un raport focal de (de exemplu) f/5,6, aș fi avut nevoie de 36 de ore de expunere - iar fiecare noapte de pe insulă ar fi trebuit să fie la fel de bună...

Toate datele au fost prelucrate cu dark și bias. Am decis să nu folosesc flats, deoarece testele preliminare arătaseră deja că configurația aleasă a reușit să obțină o iluminare excepțional de bună.

Toate fotografiile individuale au fost măsurate și evaluate din punct de vedere al FWHM, rotunjimii și semnalului în PixInsight. Am înregistrat toate subframe-urile pe cea mai bună fotografie individuală. Astfel, am reușit să strâng un timp de expunere total de 275 min la f/2,0, care ar corespunde 550 min la f/2,8, 1100 min la f/4 și 2200 min sau 36,6 ore la f/5,6!

După ce am integrat datele pentru fiecare filtru într-o fotografie compusă, am realizat o examinare prealabilă a fotografiilor mediate. Datele H-alpha de 3,5 nanometri au arătat un inel și regiuni HII individuale din galaxia M31, cu o rezoluție clară și contrastantă, iar asta, la o distanță focală de numai 400 mm! Datele O-III, pe de altă parte, nu au prezentat anomalii deosebite.

La prelucrarea fotografiilor, am fuzionat mai întâi fotografia de luminanță mediată cu fotografia UHC-S mediată. Aceste două fotografii au constituit baza pentru reproducerea unei profunzimi enorme. Datele RGB au fost calculate într-o fotografie compusă color, iar culorile au fost calibrate (cu GAIA + APASS).

Apoi am îmbinat în Adobe Photoshop datele privind luminanța și UHC-S cu datele RGB, fără a pierde nicio informație privind profunzimea sau culoarea. După aceea am încorporat semnalul H-alfa în canalul roșu al acestei fotografii, astfel încât să se potrivească cu semnalul R. Am procedat la fel și cu canalul verde și cu semnalul O-III.

Echilibrul în profunzime și reproducerea datelor în bandă îngustă au fost foarte importante și s-au putut realiza cu ceva mai multe cunoștințe. Astfel a rezultat o fotografie de profunzime a M31, care reunește UHC-S + luminanța + R + H-alfa + G + O-III + B.

Cu ajutorul Photoshop, aproape am finalizat prelucrarea fotografiei M31. Apoi au venit ultimele retușuri. Pentru a face ca centrul foarte luminos să pară natural, am suprapus peste fotografie datele H-alpha. A fost extrem de complicat! Cu toate acestea, sunt mai mult decât satisfăcut de rezultat, întrucât la o distanță focală de numai 400 mm s-au putut obține foarte multe detalii.

În opinia mea, efortul și selecția riguroasă a datelor au dat roade. 275 min timp de expunere și o distanță focală de 400 mm, cu un obiectiv foarte practic și cât se poate de stabil la focalizare - cine ar fi crezut că e posibil?!

Christoph Kaltseis nu este doar specialist în Adobe Photoshop și Nikon professional trimis de companie în tot felul de călătorii, ci și un astrofotograf experimentat. El este unul dintre fondatorii Central European DeepSky Imaging Conference (www.cedic.at), care are loc o dată la doi ani la Linz începând din 2009.

Mai multe informații despre opticile RASA o găsiț în Astroshop.

Text: Baader Planetarium GmbH